Amintiri din viitor –X-Men: Days of Future Past

Bryan Singer, regizorul care a început în 2000 această franciză cu eroii Marvel, a avut o misiune grea. La continuarea de acum, el a trebuit să jongleze – și să îi iasă – cu detalii din toată seria, cu trecutul deceniului 7, cu viitorul îndepărtat de după un război planetar, cu personaje mai noi sau mai vechi. Fiecare din ele și toate împreună într-un tot unitar, grandios. Și, tocmai pentru că are de toate, filmul te ține atent, în tensiune.
Secvențele de hiperacțiune, contracronometru, când puterea mutanților este pusă la lucru, cu efecte 3D din plin, alternează cu statice, dese momente de introspecție, de acalmie, de dialog. Nu este dezechilibrat, pentru că ambele au momente de forță și rostul lor narativ.

592318_1
Replicile – între seniori, dar mai ales între Charles și Erik tineri – sunt ascuțite, grele, gândite din start să devină iconice, repetate de fani.

McAvoy, nu atât în momentele de agitație ușor exagerată, cât în momentele de intensitate, cu voce joasă, în prim-plan, emoționează. Actorul are iar câteva monologuri care merg ca unse, la inima tuturor. Încă o dată în tandem cu Fassbender, în același cadru cu el, sunt făcuți să aibă același profil, frați buni, yin și yang-ul poveștii, jumătăți care seamănă și se completează. Bineînțeles, regizorul are mare grijă să le dea tuturor partea leului, să îi lase să seducă camera și publicul, să se desfășoare. Interesant că filmul de acum se putea numi și X-Men: Raven sau Mystique, căci ea este mutanta cu rol predominant, centrul de greutate. Ea este prinsă în neașteptat triunghi, o poveste de dragoste și control convingătoare, foarte bine aici ca subplot al conspirației politice. Actrița recent oscarizată, Jennifer Lawrence, a avut iar parte de antrenamente fizice, alt gen de mobilitate însă, mult mai aproape de acrobație, de gimnastică decât de arte marțiale. Ei îi revin cele mai multe schimbări de costum, de machiaj și peruci.

Filmul, coerent, bine gândit în storyboard, are ca atu și dozele neașteptate de umor care binedispun sala, mult mai multe decât în restul seriei. Mutantul Peter, cel iute ca sunetul, are câteva scene savuroase. Și, în plus, veți vedea, aflăm lucruri noi despre JFK.

Însă, fiind un film SF, e normal ca balanța să se încline în partea futuristă. Aici, în viitorul îndepărtat, în lumea muribundă, întunecată, cu invazia care a cucerit planeta, în costumele și scenografia grafică, în roboți și arme se dă lupta pentru originalitate. Câștigată. Chiar dacă filmul începe cu o bătălie și vocea din off rezumativă ca în Lord of the rings și se termină fix ca în Matrix cu Trinity și Neo invadați de drone, regizorul reușește să inoveze, să găsească detalii uluitoare, să-i reușească scene bune de suspans, de forță dramatică. Santinelele lui, roboți supradimensionați, mai înalte decât orice mutant și mult mai puternice, aduc teroarea printre eroi și uimirea în rândul cinefililor. 3D-ul, activ, în luptele cu acestea, te pleznește peste ochi. Veți descoperi portaluri de teleportare colorate mov și cu halou tremurător ca de abur, însă cu marea găselniță că acum ele pot să fie multiple în spațiu și timp. Splendid.
567281_1

Și celelalte filme vorbeau – desigur, ca orice film american – de patriotism. Despre corupție, de tentația puterii și inconștiența distrugerii. În plus, acesta de acum pune pe tapet mai multe probleme morale, întrebări pe care regizorul le strigă în gura mare cu ajutorul personajelor, așa cum nu avea seria, mult mai apropiată de benzi desenate decât filmul de față. Este totul stabilit dinainte, de neclintit? Cel diferit are rostul său? Durerea te face mai puternic? Dacă o persoană e rea pentru că așa e ea? Și alte asemenea care dau greutate și profunzime poveștii.

Filmul acesta despre alegeri și sacrificii în haine de latex are, normal, cum se întâmplă de la TRON încoace, o muzică de tulnice metalice, bună proptea dramatică în povestea pe viață și pe moarte.

Nu contează pentru ce vă veți uita la film – pentru că sunteți fanii eroilor, pentru Fassbender ori Wolverine-ul lui Hugh Jackman (poate cel mai bine clădit din toată seria), ori pentru efecte și noutățile tehnologice. Cert este că toată lumea are ceva de găsit, căci evantaiul pe care regizorul ni-l flutură în fața ochilor este deschis larg.

Lasă un răspuns