Bogart este unul din chipurile memorabile ale cinema-ului universal. Încă din 1936, când are succes şi pe marele ecran (după ce jucase rolul la teatru) cu Pădurea împietrită, tipul lui special de fizic şi forţă place. Urmează o serie de roluri de gangsteri – pentru

Înalt (1,91 m), o frumuseţe brună, sprâncene bine marcate. A jucat mult, a trăit destul ca să se bucure de glorie. A fost iubit ca niciun alt actor, iar rolurile sale, clasice, greu de uitat, stau cuminţi în istoria filmului universal. Spectru larg – drame,

Până la filmul din 1968, aici în discuţie, actorul american ne luase deja ochii cu The Magnificent Seven. O forţă numai a lui, o panteră în aşteptare, pregătit să ia din viaţă cât se poate. Următoarele titluri, The Great Escape şi Bullitt – filme-cult, clasice,

Cinematograful a ştiut cum să speculeze dorinţa oamenilor de evadare. Când a apărut sonorul, la sfârşitul deceniului al doilea – începutul deceniului al treilea al secolului XX, filmelor le trebuiau voci bune, muzică antrenantă şi coregrafie. Criza economică care încă făcea ravagii trebuia depăşită, uitată.

Legenda spune că un sculptor grec a realizat o statuie, Galateea, atât de frumoasă încât artistul s-a îndrăgostit de ea. Irlandezul George Bernard Shaw scrie o piesă în 1914 pornind de aici, dar cu un savuros joc de-a şoarecele şi pisica, o bătălie a sexelor,

Dacă aţi apucat să vedeţi vreun film sau înregistrare cu celebrul actor şi cântăreţ, ştiţi ce prezenţă tonică, ce zâmbet cuceritor avea. Plus, desigur, accentul acela apăsat, când vorbea în engleză. Indiferent că era în frac sau costum de culoare deschisă, el a arătat mereu

Filmul In the Heat of the Night începe cu cântecul-titlu, cu vocea lui Ray Charles şi cu descinderea din tren a celui venit în Sparta Mississippi doar în trecere, între două curse, dar îi va lua pe toţi de aici pe sus. Costum gri din

Ne plac mereu actorii care au prestanţă şi stil. George Clooney, de exemplu, face furori la fiecare apariţie pe covorul roşu. Sunt unii bărbaţi parcă făcuţi pentru costum cu papion sau cravată, pe care le poartă cu naturaleţe, ca pe o a doua piele. Etalonul suprem

Sunt câteva vedete din Hollywoodul de Aur cu o asemenea carismă naturală și care au fost promovate aşa de bine de studiouri încât, indiferent de roluri – principale sau secundare – ori de genurile cinematografice, au străbătut deceniile şi au fost preluate din generaţie

Cel care jucase încă de la începutul sonorului partituri romantice – în 1930 cu Marlene Dietrich în Morocco – şi emoţionase public de ambele sexe cu dramaticul rol din versiunea din 1932 la ecranizarea după Hemingway, Adio Arme, sau în 1935 cu delicatul rol din