Dragii noştri copaci călători – A fost odată o pădure/ Il était une foret

Luc Jacquet este un caz fericit. Regizor de mare talent şi răbdare, cu studii solide de etologie, filmele sale impresionează profund, până la lacrimi.
Documentarul „Calea Împăratului” a câştigat şi un Oscar, pe merit, căci are tot ce trebuie ca să atragă şi să atingă public larg. Dacă aţi văzut şi „Fetiţa şi vulpea”, ştiţi o dată în plus câtă tandreţe este în stare să aducă în gesturi mici, în cadre de o frumuseţe fără seamăn.

615090_1

Ştiind lucrurile astea, mergi întins la întâlnirea cu un nou documentar semnat de el. Şi, desigur, magia începe, e plăcut să descoperi o lume văzută din alt unghi, de foarte de aproape. Un film didactic cu suflet, pentru toată familia.

Personal, am crezut că regizorul ne va răsfăţa cu filmări Animal Planet/ National Geographic, cu filmări accelerate, cu deschideri de muguri şi flori care să îţi aducă bucuria de copil în faţa exploziei artificiilor. Bucuria există, flori sunt şi ele, minunate şi colorate. Însă marea surpriză a documentarului este animaţia. Ca să arate cum se dezvoltă pădurea amazoniană, regizorul apelează la efecte digitale, frunze animate, colorate în frumoase, delicate nuanţe de verde crud sau pastel, frunze cu puncte galbene şi nervuri fragile ce-şi ridică capul seminţei încolţite, la începutul drumului de urcare spre cer. Şi, desigur, o dată ce intri în convenţie, te predai în faţa frumuseţii acestor lecţii despre natură.

Cu ajutorul unui personaj – Francis Halle, care desenează copacii, care ne invită să mergem printre ei sau chiar – ce minunăţie de cadru! – stă cocoţat între crengile unui splendid coronament, regizorul francez îşi derulează imaginile despre specii diferite, de la cele mai mici de la nivelul solului la cele ce se dezvoltă sus, în lumina soarelui, deasupra pădurii. Cuvintele, explicaţiile, ştiinţifice şi deopotrivă atât de poetice, tipice documentarelor franceze, rostite de naratorul filmului, vocea lui Michel Papineschi, se împletesc perfect cu imaginile filmate artistic. Detalii de nervuri, de picături de ploaie, de animale şi de gâze, mari şi mici, care se folosesc, se hrănesc, se adăpostesc, trăiesc în desişul pădurii, cu flori şi animale reale sunt mereu combinate cu animaţia colorată discret, menită să aducă un plus de explicaţii pe repede înainte şi de poezie cadrelor. Şi, când se explică cum se descurcă în umbra pădurii specii diferite să se reproducă, să se înmulţească, să se extindă, drumul seminţelor, al florilor ca o respiraţie roz umplu ochii de bucurie, inima de fericire.

Cum ştim că face la toate filmele, şi aici regizorul umanizează uneori reacţiile copacilor – când sunt răniţi, când vine ploaia, ori când simt momentul mari călătorii a seminţelor – cu ajutorul comentariului şi animaţiei afli lucruri noi. Te vei gândi apoi mereu la aşa ceva, când vei traversa o pădure. Cel puţin scenele cu marele copac de sute de ani care-şi încheie ciclul de viaţă sau cu apa şi energia parcurgându-l ca un lift animat, ca într-o uzină, sunt foarte reuşite, pe înţelesul tuturor vârstelor, memorabilă.

Sunt filmări dificile, cu camera plasată şi în interiorul crengilor sau a copacului invadat de liane şi ficus, filmări macro cu reţeaua uluitoare a unei frunze văzută în lumina soarelui, filmări aeriene peste coronamentul uriaş, care (încă) se întinde parcă până la orizont.

Desigur, ciclul naturii, rotirea anotimpurilor şi anilor, moartea secularilor, ce fac astfel loc mlădiţelor de dedesubt, o şansă pentru ele să se ridice spre lumina dorită şi binefăcătoare. Şi iar germinaţia seminţelor purtate de vânt, într-un cerc (pe care regizorul îl vrea, ca semnal de alarmă) fără sfârşit.

Ecranul mare amplifică reacţiile emotive, frunzele şi fluturii animaţi au acum spaţiul să se desfăşoare, să impresioneze, altfel decât la tv.

Filmul de acum nu are impactul puternic emoţional de la „Calea împăratului”, însă maniera nouă, diferită de lucru, cu această folosire masivă a animaţiei, a fost o idee foarte bună, foarte interesantă, care merită urmărită. Veţi vedea, exact ca la finalul filmului, înţelegeţi că faceţi parte din această armonioasă împletire de rase şi specii surori, de fapt, un punct dintr-un întreg, ca şi naratorul pe crengile din mijlocul unui copac maiestuos.

Lasă un răspuns