Maurice Chevalier – şarmul francez

Dacă aţi apucat să vedeţi vreun film sau înregistrare cu celebrul actor şi cântăreţ, ştiţi ce prezenţă tonică, ce zâmbet cuceritor avea. Plus, desigur, accentul acela apăsat, când vorbea în engleză. Indiferent că era în frac sau costum de culoare deschisă, el a arătat mereu impecabil, de parcă tocmai ieşise dintr-un magazin de modă. Farmecul venea şi din faptul că asorta mereu vesel o pălărie de pai, ce va deveni între timp semnul său distinctiv.

Vocea plăcută – când rostea sau cânta -, simţul umorului şi farmecul său masculin i-au fost bună carte de vizită la Hollywood. El începe să filmeze în Cetatea viselor încă din 1929, când îl vedem în The Love Parade – love, un cuvânt ca o predestinare, care va sta mereu lipit de el. Sonorul i se potriveşte perfect, de aceea a şi supravieţuit trecerii de la filmul mut şi ulterior în atâtea decade de ani.

Şi, de la acest titlu alături de Jeanette MacDonald – cu care va mai juca încă două filme – până la cântecul pentru animaţia clasică Disney, Pisicile aristocrate, din 1970, o carieră de cursă lungă.

Chevalier părăseşte America, pentru a reveni acasă, unde joacă şi cântă mult. Va reveni în lumina reflectoarelor în Hollywoodul anului 1958, când este acceptat în musicalul Gigi, rol pentru care a fost nominalizat la Globul de Aur. Don Juan-ul vesel din trecut este acum un bărbat respectabil cu părul alb care îi stă atât de bine. Este la fel de elegant şi demn, are în plus şarm şi o bonomie mai aşezată care îl pun în valoare maxim.

Filmul, colorat şi cu costume memorabile, cu o protagonistă tânără şi simpatică în persoana actriţei Leslie Caron, este regizat de Vincente Minnelli, regizor recunoscut şi respectat pentru talentul său în optima etalare a scenelor muzicale. Cântec, costum, replică şi actor – toate puse în cea mai potrivită montare.

Povestea de acum, după nuvela scrisă de Colette, o urmăreşte pe tânăra din titlu cum se maturizează, de la pregătirea familiei să fie partenera unui bogătaş la dragostea cu toate chinurile ei.

Poate că nu mai reţinem povestea în totalitate, în derularea ei, poate nici scenele cu protagoniştii tineri. Însă, garantat, îl ţinem minte pe acest Chevalier într-o scenă savuroasă, când stă la masă şi cântă „I Remember It Well”, umor tandru, scenă antologică, cântec reuşit şi isteţ.

Chevalier este aşadar persoana potrivită pentru această lună a îndrăgostiţilor cu două sărbători ale iubirii – 14 februarie cu Ziua Îndrăgostiţilor şi 24 cu al nostru Dragobete din bătrâni. Pentru că el este cel care a cântat „Valentine” şi, mai ales, „Isn’t It Romantic?” în musicalul „Love Me Tonight”, cel care va deveni hit, şlagăr fără vârstă, fredonat de generaţii la rând. Măcar să ştim că e de la el, când, de exemplu, o privim pe Audrey Hepburn în Sabrina dansând…

Lasă un răspuns